nu ca ar fi fost cine stie ce interesant blogul meu, nu ca as fi avut ceva foarte inteligent de zis…dar m-am hotarat sa nu mai scriu. pentru ca…nu mai e nimic de zis.
one last song… Autumns Monologue. the lyrics say it all.
The Rasmus, Hard Rock Cafe, Bucharest 16.02.2009
As putea sa incep sa descriu in termeni complicati si plini de inteligenta acest concert, insa, pana la urma, concluzia ar fi aceeasi: A FOST BESTIAL! Concert sold out (primul concert sold out din turneul “Black Roses”), atmosfera relaxata, plina de caldura, voie buna si dorinta de a canta. Am stat in primul rand (of course), mi-am testat noua camera digitala (multumim organizatorilor care ne-au lasat cu camerele fara sa ne controleze macar), am practicat tehnici de relaxare yoga cu Eero (imi zisese mie cineva acum ceva timp ca ar fi o idee sa ma apuc de yoga), am primit o pana de chitara de la Pauli (thanks for that and for the smiles 
), am batut palma cu Aki si am reusit sa fac poze cu ei (mai putin cu Pauli…dar nu e timpul pierdut).
Again am fost cu Locke, noi doua nelipsite de la astfel de evenimente… Totul a fost neasteptat si spontan. Pot sa spun cu mana pe inima ca a fost the best concert so far!! Pentru ca atitudinea lor a fost mai mult decat ok. Era ca si cum niste prieteni s-au urcat pe scena si au zis sa ne cante timp de 90 de minute cateva melodii misto, iar apoi au stat la taclale cu noi. That’s pretty cool. Vedetele autohtone ar trebui sa invete ceva din asta… Buuuttt…anyway…. pana data viitoare (care sper sa fie cat mai curand), here are some pictures.
run
duminica.a doua duminica in care nu invat si plec sa ma plimb cu masina. din nou simteam nevoia sa evadez putin si sa ma plimb pur si simplu acolo unde ma duce drumul. soare, nori, lebede pe raul Olt, muzica tocmai buna pentru o calatorie lunga… nu ma mai gandeam la nimic, am lasat ca vantul sa-mi poarte grijile departe. a fost frumos, linistit, relaxant…pacat ca a durat atat de putin.
o astfel de calatorie…mai lunga…mai departe…imi imaginam dupa ce se va termina sesiunea… oare o sa ramana doar un gand sau chiar se va realiza?
I’ll sing it one last time for you
Then we really have to go
You’ve been the only thing that’s right
In all I’ve done
Light up, light up
As if you have a choice
Even if you cannot hear my voice
I’ll be right beside you dear
words
sunt o persoana impulsiva. foarte impulsiva. ceea ce e mai rau e ca uneori vorbesc fara sa gandesc de doua ori inainte si ajung sa spun efectiv lucruri pe care nici macar nu le cred! lucruri complet aiurea… este poate unul dintre defectele mele cele mai mari dar pe care inca nu am reusit sa-l controlez deplin. sau cel putin nu in conditii de stress si atunci cand am mai multe pe cap.
cei care ma cunosc de mai mult timp s-au obisnuit cu asta si oarecum si eu imi controlez impulsurile fatza de ei pentru ca…ne cunoastem si e un sentiment de sigurantza la mijloc . mai nasol e cand vine vorba de persoane pe care incep sa le cunosc si pentru care nutresc anumite sentimente, persoane pe care nu vreau sa le pierd. mi se face frica, ma cac pe mine, dau cu mucii in fasole… fac impresie proasta…si cand incep sa-mi revin cu picioarele pe pamant realizez ca persoana respectiva a facut pasi. e logic sa plece, nu?
acum ceva timp, cineva mi-a spus ca daca imi e frica sa nu gresesc si ma stresez foarte tare cu faza asta, tocmai atunci se intampla sa gresesc cel mai tare. a avut foarte multa dreptate. pentru ca am gresit-o… dar m-am si trezit dupa aceea. am rationat, am tras concluzii si mi-am propus sa fac niste schimbari. m-am tinut de majoritatea deciziilor… mai am de lucrat cu impulsivitatea…
tot ceea ce sper e ca sa macar de data asta sa nu fie prea tarziu, sa nu ma fi trezit si acum too late… pentru ca imi pasa!
Keep holding on
o melodie…dragutza…cu dedicatie pentru o anume persoana
p.s.: sper sa ajungi sa citesti asta.
You’re not alone
Together we stand
I’ll be by your side, you know I’ll take your hand
When it gets cold
And it feels like the end
There’s no place to go
You know I won’t give in
No I won’t give in
Keep holding on
‘Cause you know we’ll make it through, we’ll make it through
Just stay strong
‘Cause you know I’m here for you, I’m here for you
There’s nothing you could say
Nothing you could do
There’s no other way when it comes to the truth
So keep holding on
‘Cause you know we’ll make it through, we’ll make it through
So far away
I wish you were here
Before it’s too late, this could all disappear
Before the doors close
And it comes to an end
With you by my side I will fight and defend
I’ll fight and defend
Keep holding on
‘Cause you know we’ll make it through, we’ll make it through
Just stay strong
‘Cause you know I’m here for you, I’m here for you
There’s nothing you could say
Nothing you could do
There’s no other way when it comes to the truth
So keep holding on
‘Cause you know we’ll make it through, we’ll make it through
Hear me when I say, when I say I believe
Nothing’s gonna change, nothing’s gonna change destiny
Whatever’s meant to be will work out perfectly
Dalma-Love was never her friend
ok, dintre propunerile pentru Eurovision de anul asta melodia asta chiar imi place!
ar fi de rahat sa il acuze iarasi pe Moga de plagiat si sa ii retraga melodia din concurs.
resolutions
a fost o noapte oribila…detaliile nu conteaza. but i wasn’t alone. si asta a contat cel mai mult pentru mine. poate trebuia sa aud din partea cuiva anumite cuvinte ca sa ma trezesc si sa-mi dau seama ca nu-i dracu chiar atat de negru si ca ma agit degeaba, imi fac probleme singura si nu are rost sa ma comport ca un copil rasfatat cand ar trebui sa ma bucur de ceea ce mi se ofera. iar cu ocazia asta m-am hotarat sa fac o serie de schimbari. am nevoie de asta nu pentru a multumi pe cineva, nu pentru a demonstra ceva cuiva, nu pentru a incerca sa fiu altfel. nu. it’s for me!
nu am motive sa ma plang. sunt ok! am suferit, am trecut prin rahaturi…dar nimeni nu are o viata perfecta asa ca who am I to complain? asadar si prin urmare…GATA!! from now on…imi propun sa las lucrurile sa evolueze in voia lor si am sa intervin doar atunci cand voi considera ca este necesar. pentru o perioada am avut senzatia ca I was running out of time, as fi vrut sa se intample multe lucruri deodata, sa se intample totul foarte repede, sa nu ratez nimic… dar rabdarea chiar este importanta…
si-mi mai propun sa reusesc sa fiu alaturi de persoanele la care tin, sa le ajut cum pot, macar oferindu-le sprijin si incredere. nu pot sa fac miracole dar macar pot sa incerc sa ascult… am fost egoista…in ultimele zile, aseara… and this is not me! iar asta cred ca e unul dintre motivele pentru care m-am simtit like shit lately.
most of all, vreau sa fiu acolo pentru tine (yeah, you know who you are). stiu ca nu pot face multe, nu pot schimba nimic din ce a fost si din pacate nici nu stiu ce se va intampla pe viitor. dar macar…acum, atat cat pot si atat cat ma vei lasa, as vrea sa fiu alaturi de tine.
the rest is in my heart and there it shall stay…
Sugarbomb-Hello
storm
“Barely surviving has become my purpose, ’cause I’m so used to living underneath the surface…”
If i could just see you…
sesiune
ma simt mandra de mine. am reusit sa dorm in 3 zile decat maxim 10 ore. si cred ca mi-am si inlocuit o mare parte din fluidele corpului cu cofeina… cu invatatul din pacate nu prea am de ce sa ma laud pentru ca nu am avut spor, chef sau macar o minima dorinta de a acumula cunostinte.
dar, on the bright side, cel putin acum nu ma mai deprima noptile nedormite si nu pot sa spun ca ma deranjeaza oboseala. sunt ca un fel de leguma ambulanta, abia ma tarasc dintr-o parte in alta…mi-e scarba de mancare siii evident de studiu… but i’m fine!!!
gandurile mele zboara frumos spre alte meleaguri si spre vremuri mai bune. sper eu ca vor veni si alea, macar dupa 22 februarie. am un dor de duca ingrozitor (de fapt, cand nu am eu dor de duca)…as pleca…oriunde, nu conteaza! abia astept! acum ma duc sa beau un frappe (de la don cafe) si sa mai frunzaresc niste “scursuri”.
You lift my spirit, take me higher, make me fly,
Touch the moon up in the sky, when you are mine
demons
Can you still see the heart of me?
All my agony fades away
when you hold me in your embrace
Can you still see the heart of me?
All my agony fades away
when you hold me in your embrace
Don’t tear me down for all I need
Make my heart a better place
Give me something I can believe
Don’t tear it down, what’s left of me
Make my heart a better place
Give me something I can believe
Don’t tear it down, what’s left of me
Make my heart a better place
am atata nevoie de tine…nici nu ai idee…e un sentiment pe care nu-l pot descrie…
incerc sa adun cioburile sufletului meu si macar sa le asez pe toate intr-un loc. foarte multe s-au pierdut…dar incerc sa merg mai departe cu ce mi-a mai ramas. stiu ca nu pot sa mai simt ceea ce am simtit pana acum, stiu ca mi-am pierdut siguranta si puterea de a ma ridica singura… dar incerc sa merg si tarash…
si vad cum frica isi pune mainile reci pe umerii mei, ma trage spre ea. i s-au alaturat si singuratatea si depresia si stau, ma privesc din umbra, zambind. cred ca li s-a facut dor de mine… si aud cum imi sopteste la ureche incet si clar ca n-o sa mai dureze mult si am sa cedez, ca am sa ma intorc de unde am plecat…ca nimic nu e real si nu am sa reusesc niciodata sa scap din stransoarea ei…pentru ca acolo e locul meu.
dar ce pot sa fac cand singurul mod in care toate astea dispar este atunci cand ma tii de mana…cand esti langa mine? e singurul moment in care pot sa le privesc cu dispret si sa le arat ca mi-e bine fara ele, ca nu am nevoie de ele…
