All by myself

am sa plec. am sa ma retrag si sa las totul in urma.

imi pare rau ca nu am fost o prietena buna, imi pare rau ca v-am dezamagit pe toti, ca nu am putut sa va ajuti mai mult si sa va fiu alaturi de fiecare data cand ati avut neviue. da, stiu ca ma credeati altfel. uite ca anumite intamplari si dezamagiri iti lasa un gust asa de amar incat nu mai vezi vreun rost sa sa te intorci la cum erai inainte. asta e.  inevitabil treci peste. timpul ajuta si vindeca. asa e! timpul vindeca. asta nu inseamna ca nu va ramane o cicatrice si o amintire a durerii pe care ai simtit-o.

stiu ca nu ma intelegeti. nu aveti cum. stiu ca ma veti judeca asa cum m-ati judecat probabil si pana acum. stiu ca iar o sa va ganditi “nu din nou faze de-astea”. nu. e ultima oara. va promit. nu ma intorc. chiar nu incerc sa par melodramatica etc etc. doar sincera. sper sa va fie mai bine si daca, Doamne fereste, veti suferi dezamagiri dupa dezamagiri pe toate planurile si in toate domeniile posibile, sa gasiti voi forta pe care nu am fost eu capabila sa o gasesc pentru a merge mai departe neschimbati si cu fruntea sus.

cam asta e de zis. in rest, imi pare rau pentru tot ceea ce ii poate parea rau unei persoane.

cine vrea sa ma gaseasca cu adevarat, sa mai vorbim, sa mai povesteasca ce e in viata lui/ei (fiindca in a mea nu e nimic si nu va fi nimic nou), stie cum sa o faca. daca asta inseamna ca ma dau batuta, ei bine, fie si asa. nu mai vreau sa-mi caut drumul pentru ca nu am sa-l gasesc oricum pe cel bun. asa ca, daca acesta mi-a fost cel mai la indemana, let it be. va urez drum bun si voua…